MONIXA

Acum cateva luni, am cunoscut pe cineva care avea un nume de familie la care am tresarit… Era acelasi nume de familie cu al unei mari iubiri din adolescenta, care a plecat dintre noi, tragic, intr-un accident de motocicleta. Asadar, cand am auzit numele de familie, am tresarit si am amutit. Tacerea mea era bulversanta pentru noua cunostinta, care m-a intrebat: “Dar ce, nu ti-ar placea cum suna Monixa X.?”… Atunci am zambit, pentru ca mi s-a parut foarte dragut modul in care a vrut sa ma readuca la liman. Si apoi, care domnisoara nu a incercat de-a lungul unor relatii amoroase sa pozitioneze numele lui de familie, langa al ei?

Interesant este ca, de o buna bucata de vreme, barbati pe care ii credeam foarte puternici, verticali, aflu ca au luat la casatorie numele de familie al miresei. Intotdeauna ele spun ca “asa a vrut el, nu l-a fortat nimeni”…Ei nu spun nimic despre asta, iar daca proaspata nevasta nu e de fata, se lasa o tacere vinovata. Poate ca e o dovada de dragoste si de respect din partea lui, pentru familia ei, dar e interesant ca in absolut toate cazurile de acest gen pe care le cunosc, aceste mirese sunt cu mult mai bogate ca mirii. Deci: cine se insoara…cine se marita?

La noi, la romani, la nasterea unui copil, am vazut ca e prilej de bucurie daca pruncul e baiat, pentru ca proaspatul tatic, spune ca o sa ii duca numele mai departe. De exemplu, tatal meu si-a dorit si din acest punct de vedere un baiat… dar are in schimb, doua fete! Asa ca, numele de familie Coroiu e posibil sa se opreasca aici.

Dar cum ramane cu domnul care se intoarce in familia lui cu numele ei de familie? Ce l-a determinat sa faca asta? E intamplator faptul ca noua lui familie este cu mult mai sus pe o scara sociala? De ce nu se intampla aceasta situatie si atunci cand familia lui e mai instarita ca a ei? Familia lui a primit realmente cu zambetul pe buze aceasta decizie? Prietenii lui ce spun? Pentru copiii pe care ii vor aduce pe lume, cum va fi? Vor avea 3-4 nume?…

Cu toate acestea, sunt voci care sustin ca baietii trebuie sa duca numele mai departe, indiferent care ar fi motivatiile viitoarelor doamne care vor sa isi pastreze numele de fata: sentimentul datoriei fata de familia in care te-ai nascut, arbore genealogic, comoditate, numele de familie nepotrivit al sotului.

Eu cred totusi ca atunci cand imi voi pronunta noul nume de familie, voi simti ca, intr-adevar, ii apartin cu totul, ca e o dovada de daruire pe care o fac pentru El, ca il recunosc ca fiind capul familiei si de ce nu, ca e normal sa arat acest lucru.

Pe de alta parte, vor fi voci care vor sustine ca din ce in ce mai multe femei se casatoresc in jurul varstei de 30 de ani, atunci cand au deja o cariera, iar numele lor este cunoscut in domeniul respectiv. Astfel, decid sa isi pastreze vechiul nume… Discutabil, intrucat ma gandesc ca daca am reusit cu numele meu, reusesc si cu un alt nume. In fond, sunt aceeasi persoana, nu? Am aceleasi calitati, defecte, acelasi potential. As putea sa iau in acte noul nume, iar in relatiile mele sociale sa ma recomand la fel ca si pana acum, nu?

E posibil ca sa fie o traditie invechita preluarea numelui de familie al sotului, asa cum e posibil sa fii foarte mandra de numele tau de familie ca sa il schimbi… Insa, dincolo de toate acestea, daca as fi un barbat care privind in cartea de identitate, as gasi doua nume de familie, m-as privi in oglinda, sincer, si m-as intreba: “De ce?”