MONIXA

Pentru un prim articol pe blog, am asteptat indelung…
Asteptam un “click”… stiam ca va aparea, dar nu stiam cand… Mi se parea ca ar fi fost grozav sa gasesc un subiect care sa insemne enorm pentru mine, ceva la care sa rezoneze si altii, si ceva care sa determine schimbari in campul unor cititori…

Si s-a intamplat! Am revazut “Lacul lebedelor”!
Vreme indelungata am refuzat sa mai vad vreun spectacol de balet la Constanta, dupa ce am fost spectator la un esec cu “Lacul lebedelor”, intr-o perioada cu multe schimbari pentru balerinii constanteni…

In tot acest timp, in care nu am mai intrat la vreun spectacol de balet, am ramas admiratoarea unor dansatori de exceptie cum sunt: Alice si Cristi Tarcea, Monica si Horatiu Chereches, Felicia Serbanescu, Gigel Ungureanu, Simona Costea. Mult timp mi s-a parut inadmisibil ca oameni de o asa valoare artistica sa aiba un salariu umilitor… Nu stiu de ce, dar cand vorbeam cu ei despre problemele lor, mi-era jena… ar fi trebuit sa aiba confortul material pentru a crea! Sper ca situatia sa se indrepte cat mai curand…atat timp cat inca mai sunt prin Romania si nu pleaca pe nave de croaziera sa danseze pentru un salariu decent.

Interesul pentru acest spectacol a fost mare pentru constanteni. Am vazut in sala Casei de Cultura din Constanta balerini constanteni, oameni politici, doamne elegante, domni distinsi si putini tineri… De ce asa putini tineri? Greu de spus… un raspuns as gasi daca ma gandesc la reactia celor din jurul meu cand le spun de cate un spectacol de balet sau dans contempran… sunt indiferenti! Deocamdata, as completa sarcastic… doar pana cand vor incapea pe mana cui trebuie… pe mana unor profesionisti care sa ii captiveze complet!

Am plecat la spectacolul propus de Teatrul Academic de Opera si Balet din Kiev, cu gandul ca aveam sa vad o productie a unei companii de balet clasic care este considerata prima dupa cea de la Balsoi Teatr din Moscova. Au dansat Anna Duroch (Odette – Odile) si Maxim Cepik (printul Siegfried), Denis Nedak (baronul Rotbart), Oleg Timoshenko (Bufonul), Victor Sobolev (Wolfgang), Ivanna Verba (Printesa). Coregraful principal al spectacolului este Victor Litvinov, decorurile au fost realizate de Viacheslav Okunev, costumele de Irina Press, iar coregrafia mai este semnata si de Marius Petipa, Lev Ivanov si Valeriy Kovtun.

Suna sec, nu?… Stiu, dar sunt tentata sa folosesc numai superlative si v-ati gandi ca poate sunt subiectiva, desi spectacolul a pastrat doar pe alocuri versiunea originala. Protagonista spectacolului, Anna Duroch, a dansat exceptional si am aflat dupa spectacol ca este casatorita cu partenerul ei din spectacol, Maxim Cepik, interpretul printului Siegfried. Impreuna au doua fetite, una de 10 ani si alta de 2 ani.

Sala a fost arhiplina, desi pretul biletelor a fost unul destul de mare, iar caldura era inabusitoare pentru spectatori dar mai ales pentru balerini… Vorba cuiva, sala Casei de cultura din Constanta nu e buna nici iarna ca e prea frig, nici vara ca e prea cald, insa deocamdata alta n-avem.

Am plecat cu gandul ca la fiecare spectacol de balet ma emotionez… Pentru mine, balerinii sunt speciali, complicati, sofisticati, au un suflu viu si sunt o categorie speciala de oameni. Ii privesc de fiecare data, altfel… La un moment dat, am asistat la repetitiile chinuitoare ale unor spectacole grele. Stateam intr-un colt si ii admiram, incercam sa numar de cate ori repetau un gest, o miscare… incercam sa vad dincolo de ochiul unui neprofesionist, ce ii determina sa repete la nesfarsit!

Au fost spectacole de dans contemporan care m-au marcat pentru totdeauna… Doamne, ce, si mai ales, cat au pierdut cei care au ratat acele intalniri divine!… Te inalti spiritual dupa ce ai vazut “Anotimpurile”, iar viata nu mai poate fi anosta nicicand dupa ce ai vazut “Adios Tristeza-Symphonia de un cuerpo”- creionate artistic de Sergiu Anghel (si acum imi amintesc cat de magnetic mi s-a parut acest om ín timpul interviului pe care mi l-a acordat intr-o emisiune de televiziune). Adesea rememorez fragmente din spectacolul “Via Paris - De France… ou bien d’ailleurs”, cu participarea extraordinara a lui Gigi Caciuleanu, care a realizat un scenariu choreopoetic genial. Pastrez cu drag caietele program ale acestor spectacole… Asa cum pastrez decupaje din interviurile pe care le-au acordat pe parcursul colaborarilor la Constanta, nume grele precum Gici Caciuleanu, Pierre Tavernier sau Germinal Casado.

Am cunoscut oameni din lumea dansatorilor care m-au innobilat, in preajma carora mi-era teama sa respir, ca sa nu ii deranjez din activitatea lor creativa, care este continua… De fiecare data m-am intrebat…Oare as fi putut fi ca ei? As fi avut aceeasi daruire constanta, as fi reusit sa imi conserv emotia la un asa nivel?

Pana cand voi gasi un raspuns, voi merge ca si pana acum spre ei, spre lumea dansului!