MONIXA

Burn-out si downshifting sunt termeni pe care ii gasim adesea in articole si studii care analizeaza calitatea vietii. Din nefericire, sunt putini romanii interesati de downshifting, poate si pentru ca exista o componenta intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale. Ori aceste valori, deocamdata, sunt straine multor romani!

Sunt multi cei care putem spune ca am avut o perioada in care ne-am vandut muncii… Macar acum constientizam care sunt adevaratele valori ale vietii si care este sensul pe care il dau in raport cu motivatiile si cu aspiratiile noastre.

Pentru mine, totul a inceput cand m-am vazut inconjurata de oameni care au devenit sclavii valorilor materiale si care isi consuma toata energia pentru bani si pozitie ierarhica. Mai mult, aceste personaje au si o dorinta evidenta de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau existentiala. Pentru ei conteaza numarul, cantitatea si pretul.

De exemplu, vedem cum noi cei din estul Europei suntem mai preocupati de haine decat cei din Vest, ne dorim case mai mari sau o masina mai buna.Victime ale societatii de consum, devenim cu totii membrii unei societati cu valori materialist - excesive, spre deosebire de vestici, care profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei. Aceasta adictie de shopping tine de centrarea de materialism, prin manipularea publicitatii, care indeamna catre consumerism.

Cu ceva timp in urma, intr-o emisiune de televiziune, un cunoscut medic psihiatru atragea atentia asupra copiilor ca provin din familii care au un sistem de valori bazat pe mercantilism. Spunea ca marea greseala a parintilor care acum au copii prescolari si scolari este de a petrece prea putin timp cu copiii lor si de a-si exprima vina aceasta prin repozitionarea verbului “a cumpara”. Practic, copilul este platit sa existe in liniste, fara sa ii perturbe pe parintii mult prea preocupati de a aduna bunuri decat de a face diferenta intre dorinta si necesitate.

Intr-un articol despre downshifting am citit un banc elocvent pentru subiectul meu: « Un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa mai ai barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia. Acesta incepe sa ii arate care sint avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul raspunde: si acum ce fac? »