MONIXA

Din fericire cred eu, din nefericire spun altii… am devenit un soi de radar a ceea ce este bine si ce este rau in relatiile interumane. Nu eu am vreun merit ci cei care s-au obosit sa ma invete asta, relationánd cu mine. Atlfel spus, am reusit sa invat din orice mi s-a intamplat: bun / rau.

Cel mai important mi se pare ca e sa nu te lasi pacalit de ispite si sa nu cedezi gandirii negative. Apoi cred ca trebuie sa ai capacitatea de a uita. Aici ma refer la cel care uita pur si simplu, de la sine… si nu la cel care vrea sa uite.

Apoi ar fi exceptional sa nu privesti in trecut pentru ca sa nu gasesti in viitor lucrul spre care privesti. In viata, totul are un sens… chiar si uitarea.

Sugestia ar fi sa traiesti acum… nu ieri sau maine. Ieri a trecut, iar maine nu stii ce va fi.

De altfel, am citit undeva ca prin mintile nostre, un motan alearga un soricel… altfel spus, mintea complica lumea, existenta.

Daca te vei mánia, vei urá, te vei calauzi dupa orgoliu, n-ai sa mai poti iubi fara ca mintea sa nu-ti intoarca pe dos toate sentimentele!