MONIXA

Am participat astazi la un eveniment organizat de Facultatea de Istorie si Stiinte Politice din cadrul Universitatii Ovidius, Muzeul Marinei Romane si Consulatul General al Federatiei Ruse la Constanta. Este vorba de masa rotunda - “65 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial (1945-2010)”.

Ascultandu-i pe participanti, ma gandeam ca doar in astfel de ocazii ne reamintim ca cel de-al doilea razboi mondial reprezinta o perioada plină de evenimente care au schimbat configuraţia lumii. Totodata, ma gandeam cat de tare mi-ar fi placut sa traiesc intr-o societate in care veteranii de razboi, de exemplu, sa fie tratati cu respect si sa ne determine sa reflectam ceva mai mult asupra sensului evoluţiei omenirii. Asa cum mi-ar mai fi placut ca televiziunile din Romania sa realizeze niste emisiuni tematice zilele acestea, care sa ne ofere povesti de viata, reale, emotionante. Macar acum, cand inca mai are cine sa le povesteasca.

Deocamdata, sunt oficialitati in Romania carora le-a trecut la un moment dat prin cap ideea absurda de a “oferi” si soldatilor romani plecati in Afganistan, zilele libere neplatite bugetarilor. Acelorasi soldati, carora salariile le vin cu intarziere, carora li se pregateste o pensie ca cea a oricaruia dintre noi… pentru ca nu-i asa, cei care ne conduc acum, chiar nu-s in stare sa faca nicio diferenta.