MONIXA

Am observat ca realmente ti-ai facut timp si pentru blog. Se poate,nu?

Nici nu stiu cum sa incep…e prima oara cand scriu pe blogul cuiva… am intrat intamplator aici…am cautat pe google ceva si uite asa am dat si de site-ul tau…! si eu sunt jurnalista … ma rog mult spus … sunt la inceput…inca nu mi-am dat licenta… dar am avut divesre colaborari cu posturi de radio, care m-au facut sa imi schimb parerea despre aceasta ‘minuntata lumea a mass- media’. Spun acest lucru cu ironie si dezgust… pentru ca asta e adevarul.Desi se spune ca peste tot e asa, eu tin sa ii contrazic pe aceia care afirma lucrul asta.E o lume rea, infecta, plina de orgolii exacerbate.Nu imi vine sa cred nici acum cat de multe rautati isi pot face oamenii , unii altora ..Pune-l pe colegul tau care a fost amabil cu tine , ti-a zambit, ti-a arat acolo unde nu stii, intr-o lumina proasta….doar de dragul de a castiga puncte in fata sefului! Cata prostie… nici nu realizam ca, probabil , am pierdut un prieten! Am avut ocazia sa colaboram o perioada impreuna (nu conteaza unde,cand,etc) si eram incantata de asta! Ulterior, mi-ai creat impresia de femeie fatarnica, increzuta , etc.Cel putin asta mi-a transmis la inceput.Ei bine, invartindu-ma un pic si prin alte psturi de radioi in care am mai prins un picut de experienta, atat de viata cat si de meserie, am constat ca lumea ma percepea altfel decat sunt: fie aroganta, fie ironica, lucruri care pe mine nu ma definesc.De fapt, nu lumea , ca asta inseamna atat barbati cat si femei la un loc, asa ca am sa ma limitez numai la cele din urma.Sunt exagerat de invidioase , complexate si paranoice.Si spun asta cu tarie -Femeia secolului 21=PARANOIA!
Asa ca, probabil m-am inselat si in privinta ta.Te-ai descris ca fiind o fire timida, sensibila , etc. Ma mira.Nu pari.Si stii ce e culmea? ca si eu sunt o fata cu o sensibilitate as putea spune exagerata , iar de timidate nu mai zic.Tot timpul cand vorbesc cu ceilalti, am in glas o oarecare retinere.Si asta, pentru ca imi doresc sa fiu cat se poate de amabila, sa nu jignesc(lucru pe care il detest , asa cum nici sa fiu jignita nu imi place)si ciudat este faptul ca , oamenii vad exact opusul.Colegele ,mai bine zis.Uneori , stau si ma gandesc, cum am sa fac fata in lumea asta.Acum am 20-21 de ani, stau cu parintii, e ok….dar mai tarziu?Mama imi mai spune:’Pe cat de rea si obraznica erai cand ai fost mica, pe atat de buna si de cuminte esti acum cand esti mare’…of mama! Pacat ca lumea nu ma percepe asa…pacat ca lumea asta e asa de rea si de invidioasa..pacat ca nu cautam sa ne facem prieteni , ci numai dusmani…pacat ca vedem in fiecare din noi o oarecare amenintare, sau un obstacol si tot asa…Cred ca daca m-as apuca sa scriu o care ar fi “1000 de pacate savarsite zilnic” .. sau ceva de genul.In final , vreau doar sa spun , ca te consider o femeie de succes, pentru ca ai rezistat atat timp si in televiziune dar si in radio.Imi place felul tau de a vorbi, de a te exprima, de ati spune punctul de vedere.Nu stiu cum ai putut sa rezisti 14 ani la tv Neptun.Sau poate ca satisfactia locului de munca isi spunea cuvantul.Atunci cand iti place ceea ce faci, se vede! Mult succes , Monixa!