MONIXA

Zilele trecute am participat la cea de-a şaptea ediţie a Simpozionului naţional anual „Menirea presei în societate, ieri şi astăzi”. Organizatorii au considerat că acesta ar fi un moment potrivit pentru a aniversa 110 ani de la naşterea publicistului constănţean Sever Cărpinişan, primul jurnalist român cu licenţă la Sorbona.

Invitata de onoare a organizatorilor, prof. univ. dr. Letiţia Oprean, fiica lui Sever Cărpinişan, a împărţăşit câteva din amintirile sale studenţilor de la Jurnalism. Totodată, a donat colecţiei muzeale „Memoria Universităţii Ovidius” mai multe documente si obiecte personale ale lui Sever Cărpinişan. Cu emoţie în glas şi lacrimi în ochi, la cei 70 de ani ai săi, prof. univ. dr. Letiţia Oprean a mărturisit că, din punctul său de vedere, aceasta a fost reparaţia făcută memoriei tatălui său, pe care a aşteptat-o zeci de ani.

Mi s-a părut emoţionantă mărturisirea doamnei Oprean, în clipa în care a fost întrebată ce anume consideră că este moştenirea lăsată de tatăl său. Răspunsul a fost simplu: ”corectitudinea morală”. Dânsa mai spunea că deşi ştie că tatăl său, marele patriot Sever Cărpinişan a pus o cărămidă la temelia acestui oraş, e conştientă că, nu-i aşa, temeliile de obicei sunt îngropate în pământ.

La întrebarea unei studente referitoare la principiile şi valorile care despart lumea de atunci a lui Sever Cărpinişan, de lumea de acum, de ce atunci era aşa şi acum altfel, explicaţia a venit repede. Postmodernismul relativist. Aici ar trebui căutate răspunsurile viitorilor jurnalişti. “Ce e viaţa? O apă care curge sau o apă stătătoare? Ce vreţi să fiţi? Generaţia din baltă sau vreţi să fiţi râul la vale?” i-a întrebat retoric pe studenţii la jurnalism fiica primului jurnalist român licenţiat la Sorbona.